- Laconic zâmbet,
în colț de buză,
Pleacă de-aici.
Ce te amuză?!

-SPERANÞA.
Speranța muribundului de a simții
Nebunia nopților târzii
Când părul iubitei,
Simfonic răsfirat,
Îți căuta trupul în pat.

Acuta nevoie de ploaie
Când alergai prin gânduri-noroaie,
Desculț de orice nesimțire,
Înțelegând ce-nseamnă NEMURIRE.

Și-am să zâmbesc timidă
La fiecare contopire-crisalidă
Pentru c-am să intuiesc
Câtă SPERANÞÃ risipesc.

Ironic mă privesc prin voi
Și-mi pun la fiecare geam
Câte-un cățel de usturoi
Ca nu cumva s-ajung pe drum
Morman de sentimente scrum.