când tu taci, străine,
de vreme adus să-ți împlinești scriptura,
eu adorm copilărește
risipind endorfine
pe portative străvezii și pe dantele

când tu taci, om bun,
să nu te temi,
ich grolle nicht,
și nici pământul nu va cădea spre soare,
fiindcă există ochi,
două perechi de uimiri verzi,
nevinovate,
ce ne privesc,
ascunse,
de undeva, din întunecimea cămăruțelor
unei inimi...