Am respirat nebunia,
am mușcat o bucată din ceafa ei colerică,
a început să vibreze a părăsire și a plâns înfundat.

Concert de umbre și de seară,
de soare înțepător ce îmi latră,
mâine voi soarbe vidul din cana de cafea.

Flegmatic a sărit și gerul și melodia s-a blocat,
tot sună a tăcere, murat, nu mai știi unde ești, nu înțelegi ci te alinți.