Aștept să se potolească
Vuietul valurilor
Din mine.
Acum, din zbuciumul lor,
A rămas doar spuma
Incredibil de albă.

Aștept clipa când,
Soarele va închide ochii
Ca să pot visa la
Chemarea rece a stelelor.

Aștept ca apa
Să modeleze stânca aceasta
Să-mi sculpteze chipul
Și ochii închiși, obosiți
Și grei de vânt.