când liniștea de iarnă îmi răsare-n palme
mă lepăd de tine iubitule
mă scutur de privirile tale
ca un copac de frunzele bolnave
mi-arunc și amintirile ce-mi bat la porți
în alte anotimpuri
mă lepăd de tristeți
de bucurii
și de singurătate
de toate mă lepăd atunci
numai de sufletul acela ce respiră
atât de nefiresc uneori
nu pot să mă despart

prea seamănă cu mine
umbră
când liniștea de iarnă îmi răsare-n palme