Încă mai rezist prin crivățul răutății umane, orbită de naivitate și bună credință
Rănile sufletului îmi sângerează puternic; chiar simt că am hemoragie internă
Că inima este la ultima ei bătaie, că nu mai rezistă presiunii interioare
Că trupul își poartă ultimul drum cu demnitate cerească
Sunt neobișnuit de calmă și primesc palme și scuipături în obraz cu fruntea sus
Merg drept. Mă mai clatin… Încă mai rezist. Încă puțin…
Sunt și eu un suflet răstignit într-un înveliș incomod !