Din ochii clipei , margele calde
curg ingeri argintii
la impreunarea secundei
cu victoria infinitului ...
atunci cad raurile insetate
de vers si cantec
peste bratele reveriei
de-a fi odata cu universul
martori la faurirea raiului
si puls din nasterea inimii
sadindu-ne in ceata din priviri
arcuim mantuire in ruga
frumosului vietii .
Timpul tresare cu un suspin intarziat ,
ne mangaie cu aripile sale
irizate in zambetul primaverii
si zestre fermecata ne daruie
din clipa ascunsa cunoasterii ,
alintarea vesniciei de dincolo !