creanga - uscata
corbul - deasupra
seara, toamna
(Basho)


(Liviu Dascalu) raspunsul meu:

rosul muscatei -
sunt mai putin trist
in seara de toamna


Dan Mitrut

o pereche de vrabii

acesta e ultimul dar

pentru tine,

soare



Liviu Dascalu

iarna

ca o limba straina



Dan Mitrut

la stresini

se-arata

dintii de gheata.

acoperisul putred.



Liviu Dascalu

in lumina portocalei

mi-ascund ochii

iarna, noapte



Dan Mitrut

soarele scormonind in pamant.

el rasufla negru

prin obrazul

zapezii



Liviu Dascalu

o-nteleg mai bine ca oricand

tacerea

albul intunecat al zapezii

pe acest drum nu ma urmeaza

nimeni



Dan Mitrut

sticla de apa vie pe clopoteii de vant

nici un fulg de zapada

nu se va mai pata

de lama sabiei mele

seara de Craciun



Liviu Dascalu

porcul de Craciun

cat e de coplesit de metafizica

in exercitiile sale de singuratate!



Dan Mitrut

promoroaca

albul acesta...

imi scartaie incheieturile batrane

rasarit in templu Thu-kai-lam


Liviu

cartea din geam

galbena ca o gutuie

iubirea mea, totusi, tanara


Dan

iubiri nescrise,

acesti fulgi somnorosi.

Cineva, sus,

scutura o carte.


Liviu

pasi in zapada

cuvintele au disparut

ca un stol de mici pasari

speriate de furia luminii



iarna

zborul somnambulic

al unei muste



ar trebui sa am mainile

pline de sange

si sa fug pana la capatul strazii

dar nu e nimic: ninge

Dan Mitrut

regasesc poteca de pasi, pierduta urma

curge din inima mea

rosie

ca o flacara de mac


Liviu Dascalu

daca ai atinge chipul

de cenusa

al iubitei

oglinda s-ar sparge

ar fi din nou

o mare liniste



Dan

iar si iar

crengile copacilor,

ciolanele de fum

ale padurii

eu

revenind in lumea aceasta

in haina de carne



Liviu Dascalu

un mar oxidand o-ntreaga dupa amiaza

in duminici

vazute cu luneta

copacii nu respira

miscand din evantai

iubita imi darama cartile de joc


Continuare

tirania semnificativului

sa-ti lasi mainile sa respire

pe o oglinda



Dan

si cine o sa mai tina minte

scara de fum a hornului,

adulmecand stelele?

ger pe spranceana apusului



Liviu

opreste-ti rasuflarea

o clipa

apoi da-i iar drumul

s-alerge

inimii

in aceasta pustietate alba

ca un iepure speriat



Dan

picaturi de sange

caninii albi

si cele cateva urme de lup

in dreptul lunii