de cate ori trec prin parul tau
popoarele migratoare
elibereaza ierusalimul
de cate ori alunec pe ochii tai
un aisberg se desprinde
si scufunda atlantida
de cate ori ating buzele tale
se aprind rugurile care
ard biblioteca din alexandria...
esti fulgerul de lumina
ce-l tin in palma raza de
laser ce vindeca si omoara
esti roua ce umezeste
fantana-mi seaca apocalipsa ce
ma ia in brate pentru un sarut
esti cea care te joci cu distantele
in mine si ma ridici in
cerul gurii ca sa-mi oferi
perla scoicii tale...
de cate ori ma lipesc de pielea ta
renaste isus in mine
pentru a-si fauri o noua cruce