aici se termina lucrul
pe care marea
ÃŽl face iubirii
suflete prelungi donănd clepsidre de fum copilariei
mi-am uitat cearcănele deschise
ce greșală
acum tu Îmi poți vedea nesfârsitul înauntru
fără măcar ca eu să-ți donez o clipă de absurd

pretutindeni pământul va zemoșa
luminat doar de refluxul îndoielilor
vom tăcea întovărășiți doar de spuma valurilor
nu de alta dar enormul gol din mine se revoltă