degeaba o strigați
la noi în bloc nu există câini
s-a obișnuit noaptea să doarmă la intrare
din când în când îi mai dau să miroasă
două violoncele de Schubert
un fel de sprijin pentru umbră
copiii îi pun câteodată ceva de mâncare
lângă papile fără gusturi și un loc
pentru culoare mirosea a pământ inegal
un puști mă întreabă de unde o am
îi spun că am primit-o la naștere
avea obiceiul de a privi cerul îngălbenit
de transpirațiile succesive ale actorilor
în plânsul firelor de iarbă invizibilă balerină...