Zadarnic!... pentru mine tu esti in veci pierduta,
Zambirea-ti va fi stinsa si gura-ti va fi muta
Pe veci... ca un lung vaiet in gol vocea-mi se pierde,
Incep a nu mai crede nimic- caci n-am ce crede
D-acuma!

Ca un fior prin minte imi trece o poveste
De tot ce-a fost odata, de tot ce nu mai este,
Si-o stranie gandire in mine se mai bate:
Nu! inca nu e-n haos nascut acel departe
Pamant!

Si nu venit-a vremea ce mortii da viata,
S-aprinda fericirea in inime de ghiata;
Nu, nu... ea doarme vecinic si nestiuta-n sine,
Cum nu te stii tu insuti, cum nu ma stiu pe mine
Eu insumi!

Vad sufletu-ti cum trece purtat de vecinicie
Ca o suflare calda, ca o simtire vie
Se duce-si s-opreste pe margini de mormant...
D-asupra-i scuturate cad frunzele de vant
In groapa...

Imi pare ca tarana din groapa-ncet tresare
Si suflet si tarana se-nchiaga-ntr-o suflare,
Te vad atunci cum numai odata te vedeam,
Cand imi spuneai nimicuri si toate le-ascultam
Razand.

Femeie!'n lumea moarta ce gand, ce vis te-abate,
Cand sufletul ti-e candid, cand inima-ti mai bate?...
Napoi!... Aici e noapte... si timpu-i vecinicie,
Aici i-o nesimtire-i-o pajiste pustie
Amorul!

Privesti, dar nu vezi luna nici stele cand pica
Pe cer, asculti la toate-dar nu auzi nimica
Si gura-ti este muta - vederea-ti este goala...
Femeie! Vai! acuma privirea nu ma'nsala:
Esti moarta!
Ea se uita.
Icoana dulce-a vietii o vede-n veci pierduta,
Cu galbeni maini ea parul si-l despleteste-n n vant,
S-adanc inmarmurita pe margini de mormant!...
Ea plange!...