traieste-mi suis spre noi cuvintele
piatra cu pietre, clopote din clopot,
ca prea ne ard vremile, nesfintele,
in mare tropot.

ne-au pictat pe frunti sudoarea ingerii
din litera neagra, litere albe,
ne vaneaza iarna asta sangerii
dornici de salbe.

eu cant cum te dezmiarda departarea
chemari de abur, stingerea ceara,
a dat drept sfanta locuinta marea
larga-i camara.

mai mor ganduri cautand inspre tine
privire de suflet, zambinde priviri,
fie de-o fi cum e doar cand e bine!
de ce te mai miri?...