E soare – și totuși furtună-i – afară:
e ceață și e năpraznic vânt,
și-n valea ce crește rând cu rând
cad muți picurii grei de ploaie amară.

Marea, stânca, pădurea, chiar și cerul
și pescărușii, și biserica
nemișcate au ramas ca-n Veda...
Cu de păcate devorându-i sufetul,

trist boem îndrăgostit de o himeră,
ce-și arde versuri într-al său gând
și cu plânsu-i zguduind întreaga sferă,

privește pe cer stele cazând:
cade stânca, pădurea, și pescărușul...
în valea ce crește rând cu rând!
(27.02.2000,Turda)