Sunt din ce în ce
mai multe zile
când
privindu-mi chipul în
oglindă
nu văd altceva decât
o imagine prăfuită
de gânduri,
alese parcă la-ntâmplare
să-mi arunce singurătatea
în drum,
și nu-mi rămâne decât
să scriu,
nu despre mine
(sau poate că da),
ci despre nimic.

Despre nimicul din
noi
într-o poezie mai lungă
ca eternitatea.