Astept de mult sa apara un semn,
nu conteaza ce, sa fie un semn...
ca suna telefonul, ca se sparge geamul...
Orice, dar sa fie un semn!

Nu stiu de ce, dar am nevoie de un semn,
stau degeaba in camera, si-mi inec plictiseala intr-un pahar de apa
Sperand,
ca pana moare,
sa vina cineva si sa imi faca un semn.

Dar nimeni nu apare, asa ca,
mai iau un pahar cu apa, sa inec monotonia,
dar ce final tragic sa ii rezerv si ei,
cand n-a facut saraca nimic din ce fac eu.

Caci eu, ca nesimtitu',
asa de plictiseala
inec ce-mi iese incale,
ca e monotonia, ca este plictiseala, ca este si pisica
(ce sa ii fac ca nu stie sa inoate)...

Dar stai, apare semnul: Suna telefonul!
Acum e acum... Pamantul sa se opreasca,
pisica sa nu inoate
caci a venit si clipa cand primesc raspunsul
de vor sau nu sa ma ingroape:
...............................
A, nu v-am spus, sunt in Marina si nu stiu sa inot!