Paharul din fața mea
Zâmbeste mistic, hieratic,
Ca un pantof de cerșetor,
Amabil herald
al bunăvoinței creștine.

Sufletul cămășii de borangic,
Pe care nu ai apucat
sa o sleiești in râu,
Zorită fiind să donezi
Din zori, Terapii mondene,
celorlalți,
Aduce, pe undeva
-Aproape de Bucovina-
Cu surâsul mistic, hieratic
Al nuditații paharului.

Gol înăuntru ,
Goale.

Roz - marin in capitoliul trupului
Zâmbesc, de amurg,
Pitit după stropii cavernoși
Ai sărăciei de care nu
Am mai profitat
De pe vremea când
Aveam lumea,
frunte sub tălpi. Cerul.

Nici o știre, sire,
de la cămașa ei de borangic.
Nici o știre despre pahar.
Nici un complex nobil.

Doar pe undeva, lângă iarbă
Atingând extazul melcilor,
Se ofilește – amabil- heradul
Bunavoinței creștine.

Ce priveliște nudă sunt,
de aici, de pe masă…
! (E beat.)

ăâș