el își săvârșea opera într-un joc de limbaj
el ne făcea să credem ca existăm în somn
dorințele noastre erau atât cât să avem nevoie
el ne spunea că tot ce atingem e simbol
de aceea păstram distanța pe muchii de ore
în plânsul culorilor
între noi doar pernele dormeau
pe roze
de aceea îmi mușcam buzele când încercai să te apropii
de aceea închideam ochii cât puteam de strâns
și toate lucrurile respirau deveneau notabile
evitând psihanalizele
dar m-ai atins
acum știi
de ce ești poezie

03.03.04