mă înfășor ca un embrion
în jurul verbului firii
năpîrlind urlete în limba seminței cu aripi
durerile nașterii mele se preling
pe marginea stupului-uter
ca o miere de aur aburindă
înot în străfundul bătrînilor faguri
și te văd mamă translucidă
a tuturor poeților orbi
îmi rupi încet ușor
elitrele nestăpînite ale
unei creșteri toxice
și mă înveți prin semne
inflexiunile tăcerii
adorm...