poarta scârțâie ca o vioară dezacordată ar trebui unsă ori acordată leaganul din fundul curții se balansează fară nimeni in el pe pervazul ferestrei lama de oțel a indiferenței care ne-a desparțit ca pe doua pagini de carte lipite e mâncată de rugină mă uit de jur imprejur crește iarba peste absența ta