voroava slobozită
astăzi
însămnată-ntr-o rază
m-au plâns
zbor fărmat peste veac
din trupul istoriii
tocmitu-și-au izvoditorul
degrabă giudicătoriu
la cele lumești
dintâi o iertăciune
dăruindu-i

hotare loghicești
într-îmbe părțile
le vii videa
călătorule

nălucă de har
vremii mele bucuros
mărturisesc
firestre ascunse
tâlcuitoare
din mine
pre mine
mă râdică
sfârșitul începutului
mai pre lesne
mi-ar fi fost
a priimi
cruce și cale
voroavele-mi sint

și

„Cine va vrea să le creadă
bine va fi,
iar cine nu le va crede
iarăși bine
va fi
cine cum îi va fi voia
așa va face.“