pe drum ne-am mai rărit,
tu, eu și un sărut subtil strecurat într-o fosă,
te văd auriu,
dar rău de tot, ca soarele nostru din perete,
și râzi de mine
când îmi arunc nasul în prognoze meteo,
acolo unde ești se sfârșește pământul,
mie mi se cântă în dialecte neștiute
câte mâini te-au dezmierdat?
de câte ori ți-au dat șuvițele de-o parte?
unul își înalță case în pomi, altul pictează păsări flamingo albe
fiecare cu ale lui
petele astea și-au gasit nașul,
dar între două vieți
anotimpul lor are alt nume,
o literă - punte pe care încă nu mi-o amintesc