e o durere lenevită în strânsoarea
prea ludicului umăr înflorit a carne
încât în suflet mi se scurg umori
și-o noapte cadaverică-n burlane

în aerul leuc a-nmărmurit și praful
răsună ca o goarnă ceasul dezvrăjit
rotițe, arcuri, limbile de foame
și universurile care s-au tâmpit

rotații, revoluții s-au dus dracu
nimic nu se învârte ca-n trecut
îmi smulg cu păsările buzele din față
și-n silă eu cu mine însumi mă sărut

bucăți de suflet mursecat în macră
azvârl în ochii câinilor îmbăloșați -
hrăniți-vă, putori dezavuate, ghioarle
scuipați în voi turbarea ce-o lătrați

și venele mi le-nfășor de creier
să-și facă moartea pulovere pe gât
și mai înjur o dată aceea strânsoare
care-n celulele-nflorite m-a născut...