puloverul pe care mulți ani l-am purtat
martor mi-a fost primului amor
mi-a ținut de cald prin mansarde
și in câteva călătorii
l-au molfăit ploile ce-mi străbat umbrela de nervi
prin baruri l-au ronțăit șoriceii de fum

ani mulți l-am purtat
și nu l-am băgat în seamă

găurit și deșirat pe alocuri
atârnă în vârful unui par lângă munți
cică e o sperietoare în mijlocul porumbilor
dar coțofenele și l-au ales drept idol
și în cinstea lui
devastează tot lanul