Printre incercari zadarnice,

mi-a spus ca cerul

n-a existat niciodata,

iar eu am inteles ca unii ingeri

plecasera scarbiti de plictiseala,

si ceilalti murisera

de rasul prea strident.



Copacii insa isi mai rabdau inca

frunzele si, cu puful cenusiu pe

urechile lor ascutite, dracii

se zbenguiau in voie

prin acea camera.



Cosmosul, galagios,

trecuse pe langa mine

in toata fala lui,

dar eu, indiferent,

nu-l luasem in seama.

Acasa, in camera mea vesnica,

incercasem sa-l constuiesc din nou,

insa unele piese nu se potriveau

cu descrierea din

manualul de instructiuni,

si tot ce reuseam sa fac

nu era decat o parte importanta

a universului - iadul.



Lucrurile au mai continuat putin,

dintr-o inertie curioasa;

dar, intr-o dupa-amiaza,

totul a murit,

ca motorul unei barci vechi.

Asa ca am ramas in larg,

fara busola.