stare

azi, îngerii mă frământă
cu aceeași mână,
spun aceleași cuvinte ne-nțelese.
nopțile mint
iar zilele se prăbușesc
răscolite în cheaguri.

ochiul, târziu închis,
umed de singurătate
îmbrățișează lumina
parcă, s-o ascundă de tot.

azi, cu-aceeași simțire
adorm.