arborasem zambet de cucerire. in doua redute
albastre sugrumasem stindardul cuviintei. trei
fartati divini falfaiau porumbeste din aripi
inrudite. buza calatoare incepuse catre sie-mi
valsul de cuvant al cerului. albastri fiori
muscau din tine carnuri afemeiate. miasmul
de dorinta solfegia agonic cuvantul supus tie
intr-un nume de trei dimineti. sirena navelor
carnale murise in geamat de atins. mortii
sampanelor invoca ce odata tarfele proprii
cuvantau mantuire. doua maini de ceara
spanzurate-ntre virgule oboseau in repaos.
si nopti de fiinta frematau in primul strop
de uitare. trei arbori curgeau catre mine.
frunze intomnate si cine inceput. reuniti
trei codri susura paraie de atingeri. eu
inec un mine repurtat din albastru.