Răul și binele mă tantalizează simultan.
Erezii pelerinează liber între două altare
cu flori de cactus în pupile de obsidian
și coroane de mărăcini pe frunți solitare.

Sunt evenimentul ce consolează clipa,
regretul ploii ce surprinde în aer aripa,

abstinența obrazurilor platonic atinse,
dorul scânteii încă vie, respinsă de foc,
capitularea rațională a iluziei învinse,
miza voluntară într-un joc de noroc.

Există ceva ce transcende tristeții din mine
dincolo de amăgiri ce m-au sedus compulsiv
o supernovă în devenire ori casta minune
a frumuseții intrinseci sacrificată naiv.

2 octombrie 2001


Din volumul "Sacrificiul mirării",
editura Pro Transilvania,
martie 2002