Autostrada spre spitalul de urgență
trece pe lângă parcuri de tei scuturați
de vântul zbuciumat din adolescență
cu mușcături de crotali înverșunați.

Încremenesc într-un gest aproape hilar
pe bancheta din spate-a dimineții
ca o relicvă pe-un fund de lac glaciar
descoperit de submarinul tristeții.

Mă treci tăcut peste linia de graniță.
Surâd între doua prăbușiri succesive
deși îmi repugnă labila discrepanță
între atitudinile-ți indecis asertive.

Irișii toamnei ning praf de rugină
peste timpului meu reîntors în pustii.
De ce mă strângi înebunit de mână
dacă în ochi n-ai reușit să mă susții?

3 septembrie 2001

Din volumul "Sacrificiul mirării", apărut 8 martie 2002, editura Pro Transilvania