Mijesc în ochii tăi corăbii
Ce-s legănate de dorințe,
Stindarde sunt din inimi săbii,
Lucesc în lacrimi suferințe.

În valuri vorbele te spală
Și-ți suieră-n urechi cuvântul
Că vine clipa providențială
Când la liman e fermecat pământul.

Aruncă-ți pânzele departe
Și hai, doar azi, te clatină-n derivă
Să facem de-am putea o parte
De la-nceput în era primitivă.

Să ancorăm o clipă-n fericire
Să ne pârlim ca șerpii-n lanuri solzii
O viață legendară să conspire
Când zeii degusta-vor iar ambrozii.