Lângă noi se întinde
Veșnic și trist
Se-nfiripă un vis
Moartea Lebedei.
Plâng lacul și salcia udă
Cu lacrimi de de verde de frunză
Cu flori de mai.
Prosoape de iarbă
ÃŽmi pun pe iris
Să văd vara
Deasupra iernii,
Deasupra soarelui gol;
Simt în mine scurgerea
Sâgelui verde prin frunze
Cu globule calde și moi
Cu sunete grave
De orgă.
În ochi purtăm
Ulima imagine
A adevărului pur.