când m-am născut,
asistentele alea de la maternitate,
- cu zâmbetul lor complice
de femei care știu cum stă treaba
cu nașterile astea prin cezariana gândului -
mi-au dat un manual de întrebuințare a vieții,
de parcă totul s-ar rezolva atât de simplu,
cu un pliant despre cum se merge printre iluzii...

am citit mai apoi, undeva,
despre cât de grea este
viața asta extrauterină,
prea târziu însă...

deja umerii mă dureau
de atâta așteptare
fără cer, fără mare, fără scăpare

doar speranță


acum întocmesc un proces verbal
de conștiință,
de primire - predare a întâmplării
pornită din blestemata aceea de maternitate,
în care nașterile peste program
ar trebui interzise prin lege.