I...Prolog
...Soarele la căpătâiul cerului....

...Fiecare ținea în mâna sa stângă,
cu soarele la căpătâi
câte un colț de oglindă
în care-și vedea trecutul

Muza înaltă inundată în raze
cosea niște gânduri la catedră
Mâna noastră dreaptă
sprijinea nemințit un penel
Cuvintele curgeau dansând pe hârtie
culoarea viitorului
Norii spălau cu lacrimi
petele de seu nedorite pe gene

II…La Izvor
¤ Să nu-mi faceți chip cioplit! ¤ - era tema

Și-atunci tresaream
ghicindu-I cu fiecare respiratie
întrebări fără răspunsuri …răspunsuri
rezonand apereche neîntrebărilor
Față în față cu chipul pânzei
de unde alb timpul privea către noi liniștit
Din când în când, câte o gâza mierea pe pagini,
pe când noi nelinișteam dansul soarelui pe hârtie
Tâmplele răsăreau rouă nările respirau sus
auzul răsuna adânc lira îngerilor
…amintind uitate cuvinte
pe partitura începutului
…inundand încet mica încapere
cu acordurile marii simfonii

III Tăcere

Ne chirceam sufletele toți laolaltă
cu urechile ciulite
îngenunchind în gând
pentru o notă de trecere...

Fiecare-și torcea propria orbită,
sinuând printre artere
licăriri sclipite surd,
una lânga alta,
la lumina lumânărilor.

Cerul se sfârșea
prăbușit în ape,
noaptea valsuia cu ziua
în văzul tuturor

IV Timp

Mai era puțin
...cât de puțin
și suna clopoțelul
pentru fiecare în parte
Mereu. Mereu
mai era puțin
și înca puțin până
Credeai că nu mai este

Iar atunci cineva se ridica
să-și dea duhul sfant
învelit în papirus
…pe locul lui răsărind degrabă altul,
gângurind și acela
litere nespuse

V Trecere

De sus se vedeau poate vise
țesute pe file de viață
- poveste lânga poveste -
ninse frumos, curat, îngrijit.

Din când în când câte un purceluș
de cerneală argintie
acoperea privirii iarba trecerii
…lacrimi neînțelese

Mireasma dorurilor îngemănate
depăna netrăite amintiri
în umbra tăcerii
tremurând
pe nesimțite muzica
speranțelor murite prematur...

VI Noi

Și ne îngrămădeam
uitând gustul hranei dorințelor,
Setea noastra sorbită
se prefăcea în fructe zemoase și dulci
pe tipsia altarului

…Brodam cu lumină
pe întunericul clipei

Erai și Tu acolo
Deși nu suflai nimănui,
Păreau toti
că-ti freamătă însuflețit
dialogul tăcerii

Unii scriau pe bănci, pe pietre, pe stele
Alții pe frunze, ramuri și trunchi de copac
Unii pe clape, altii pe nori, pe pleoape,
pe tâmple, pe tălpi
și pe genunchi...

Nimic nu ramanea nescris…
nici taina mirajul minunea
iluzia întamplarea
Ora
…Frățeam de zor sentimente
ținându-se de mână

Treceam împreună podul speranței
mărșaluiam toți aceeași chemare
furnici dupa furnici
pe poteci știute
doar de către fiecare în parte
...măsurându-ți din pași
neauzitele cuvinte

Cerșeam câte un strop de toamnă rece prin vene
Memoria împletea neobosită anotimpuri
Râdeam uneori,
tinându-ne cu câte un gând
de câte o aripă
pe valuri...

Eu, tu, ei...
braț la braț cu copiii noștri
dădeam împreună același
…examen

VII Rugăciune

Þine-ne, Doamne împreună,
la masa aceasta, pe toți -
Și-om pune mână de la mână
vorba pe vorba gând peste gând
să mai aducem scaune...

Privește-ne cum curgem
și izvorăște-ne
mulțumirea noastră
cea de toate viețile

Ridică-ne, Doamne,
mâinile împreunate când
coatele nostre prea tocite
au uitat.
să se mai ridice de pe durere

Și ne iartă nouă tăcerea,
precum și noi iertăm
tăcuților noștri

VIII Epitaf:

...m-am grăbit ...
să nu se șteargă cuvintele...
dar astăzi
...nimic nu mai trebuie sa rămână
...nespus

...își scrie Dânsul cu Noi
jurnalul poemul călătoria ...
citim printre rânduri
destin lângă destin...

Cineva adaugă o urmă albă
și pașii clipei se grăbesc
cu o nouă strofă

Iubire lânga iubire,
ură lângă ură,
dor lânga tăcere,
inimă lângă inimă

Noi doar auzim
bătăile secundei
la pieptulSău numărându-ne:
click-tac, click-tac

Unii termină mai devreme,
și vor acasă,
înapoi,
în sticluța cu cerneală...

Alții se prefac
că nu mai aud clopoțelul
și rămân cu degetul pe hârtie...

Cineva glumește:
-Asta nu este decât o tablă de șah
pe care Dumnezeu joacă zaruri...

Dar undeva știm toți:
Fără Tine,
...n-avem ce căuta!