Sa-i strig nu mai pot
cu ploi o sa calc paradis
si-ar fi sec pana hat
de nasteri fugare-n abis

mai apoi de strajeri
semanand farmece
vor astepta macii
unde cerul va coace.

Si ma tem, ca voi pieri in volbura
cupola pe spate, norii-ntr-o mana
ma tem de vazduh, ce alba furtuna...
Sunt mut inca o data de prima lumina!