bal mascat al mirărilor succesive
muiate în tuș clipe arcuite pe-o coapsă de lună mai albă
credeam că e simplu să poți scrie despre nimic
cu dexteritatea prinzătorului de comete
aș fi putut decupa un contur siluetă fugară surprinsă
zîmbet încremenit nopții tainele ei desferecate
aș fi putut să adulmec nuanțele acelea de gri ale zarzărilor închipuiți
ce se vor naște și vor muri într-un alt meridian
aș fi putut să te uit dacă aș fi putut fiesinumaicinciminute
să șterg din palmă conturul amintirii tale de sălbăticiune
mereu așteptată cu masa pusă
știi
uneori și visele de noapte săvîrșesc legăminte de castitate
la picioarele somnului unei păsări în formă de inimă
aș fi putut scrie în loc de orice altceva despre noi
dacă n-am ști că restul lumii contraindicat cu desăvărșire
de aceea o să tac simplu ca într-un experiment eșuat la mal


----
copyright foto: Livia Geabelea