Întinzându-mă pe pat
Mă las pradă gândirii,
Ochii mi se scufundă-n cap
Incantând vraja orbirii.

Astupându-mi în lume ochii
Mi-i deschid doar spre visare,
Atunci când ei: călăiii!
Mă conduc spre o chemare...

Aud un glas,
Văd si o mână...
Mi-e frică!!!
ÃŽnapoi fac un pas
Dar înnot în țărână.

-Vino! glasul mi se răstește
E normal să-ți fie teamă,
Nimeni nu te pândește
Decât mreaja păcatului ce l-ai făcut
Cu bună seamă!!!

Mi-e frig,
Vreau să mă-nvelesc!
-Te rog, îmi cer iertare!!!
Lasă-mă să mă trezesc!

Jur! de acum am să stau trează!
Dă-o naibii de visare...
Am să-mi pun pe rană sare,
Dar tot am să mă desfat în păcătuire!