agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-06-18 | [This text should be read in romana] | Submited by daniela benea Avionul a decolat la ora 19.20. Acum este miezul nopții și îi văd aripa la fereastră. Camera mea s-a înălțat deasupra orașului. La rândul lui, el mă așteaptă. Nu s-a obișnuit cu ideea că rămân sub nori : ce zbor e acesta fără mine? Pilotul îmi face semne disperate să urc, îmi aruncă frânghii, vise din cer, eu îi trimit bezele. Dopul de la șampania pe care o destup e maneta secretă a bordului meu. Vom face împreună revelionul undeva între cer și pământ. Eu nu am plecat, și totuși la ora asta traversez oceanul, vin încontinuu spre tine având grijă să nu mă apropii prea mult ca să tot vin, având grijă să mă prăbușesc mereu pentru ca tu să mă salvezi. Nu contează oceanul care ne desparte, ci felul în care îl bem. Și așa, peste șampaniile și prăbușirile mele, a sosit iarna. Eu devin, ca toate animalele, albă, albă ca tristețea și ca fericirea, incertă ca soarele în decembrie care își strecoară raze viclene printr-o femeie de zăpadă, un înger fondant care va zbura în el punct negru în zare abandonându-și umbra.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy