Știu un loc în palma ta,
Floare să fie, presată între rugile de peste zi,
Petala albă dormind langă celelalte petale
Când îmi adie cuminte seninul peste obraji…

Iubita mea e strop de ploaie
Revărsând curcubee peste aripi vechi de lemn,
O cunosc diminețile după
Infiorarea cuvintelor ridicate ușor pe vârfuri
La trecerea în etern a secundelor.

Eu voi mai dormi o clipă,
Cam cât ridicatul draperiilor după o furtună de întuneric.
Tu vei rămâne aceeași mereu
Cu privirea cântând halucinante ode
Parfumului înflorit sărutare pe geamuri.

Voi reveni apoi iar și iar
De fiecare dată cu alte veștminte
Să-mi caut mereul același obraz din palmele tale…