dansul
(poem de durată)
Dansam,dar de fapt amândoi nu ne mișcam din loc.Ne clătinam unul
în brațele celuilalt, parcă puși într-o formă,ca un sarcofag.Lumea era a
noastră, noi sub privirile lumii.Simțeam că obraji-mi iau foc.Cred că
amândoi nu știam pe ce lume suntem!
Era prima noastră întâlnire,la o recepție undeva la un hotel de lux din Tel Aviv
Dansam cu un scriitor cunoscut.Il citisem sporadic,note de călătorie, un
roman...Nu era mulțumit de misiunea pe care și-o asumase la noi, nici de
circulația de pe străzi,condusul mașinii nu-l prea încânta pe străzile
noastre,cu șoferi violenți și obosiți.Era prima noastră întâlnire,poate și
ultima ...dar recunosc că ,pe moment,în acea seară superbă, după un pahar
de vin roșu ,ce lăsa zimți brumării în paharul gol,vin de Tutova,mi se
pare,vin ca lacrima gândului ultim, m-am zăpăcit...El era înalt și
suplu,dansa precum Dumnezeu...dacă și El ar fi dansat. S-a dus apoi.Umbra
lui a rămas întipărită pe trupu-mi. Amintirea-mi juca uneori feste!Mi se
părea că-l zăresc în mulțime
Doar o boare senzuală ne-a apropiat buzele atunci,pentru o clipă ,doar
pentru un vis nestânjenit de priviri care îngurgitau tot de pe mese,fără
oprire,mereu hămesiți,neistoviți-
In acel dans ultim răstignită pe el ...vis de adolescentă îmbrăcată într-o
rochie albă și cu pantofi cu toc ,puși prima oară,totul s-a întâmplat fără
voie,parcă am făcut ceva necuvincios în mijlocul lumii,mâinile noastre s-au
desprins ca-n filmele regizate de regizori de elită ,prea repede,mult prea
repede-
ringul de dans ne-a și despărțit în fine,definitiv...
După ani, revederea a fost atât searbădă , de neînchipuit-O sală de
recepție,din nou strămutată-n timp la Neptun.M-am apropiat să-i vorbesc .Nu m-a
recunoscut pe moment...S-a apropiat recunoscând doar parfumul POEME și
atât.Era un altul.Ceva dispăruse dintre noi ,ceva nedefinit ,doi străini la fel
ca mai înainte.
Mi-am pus întrebarea firească : dacă ni s-a întâmplat nouă, aievea... acel
dans de basm !? Brusc am simțit cât am îmbătrânit.

1996
LEVANA-BIANCA