Motto:
Am comis cel mai grav dintre păcatele pe care le poate comite un om.
N-am fost Fericit.
Borges

Din dorința de-a avea propriul război,
închiriez cu ora morile de vînt.
Mă agit, asmuțind asupra lor
mici monștri inofensivi.
Sînt demonii mei fără curaj, cei care
se gudură la piciorul Podului Dărîmat,
scăpîndu-se pe ei ca niște
căței fericiți.

Strateg senil, după ce-mi beau
ceaiul de iasomie,
visez la gloria ultimului marÈ™
prin cenușa Imperiului,
a ultimului tangou la Paris.
Împungînd cu sula-n coaste himerele,
cu apă vie îmi potolesc setea
de moarte.

Semnale luminoase, cuvintele sînt
flashuri trimise spre steaua mea
norocoasă, aluviuni memorabile,
riduri pe fața ultimei noastre nopți
de dragoste.
În loc să le șoptesc, eu le urlu
și întunericul dintre noi sîngerează
ca un animal înjunghiat pe zăpadă.

Din înalturi, îngerii se plictisiseră
să tot anunțe înfăptuirea miracolului,
demonii, să-l tot amîne.