Privire șerpuită, temătoare,
Recondensări firave de speranță,
Zvâcnire fadă, surdă, de romanță,
Același rost retras din întrebare,

Monosilabe fără importanță,
Coclită șansă de-a urca spre zare,
Dezgust în carne, crudă nemișcare,
Un zâmbet stins, stupidă relevanță,

Pornirile-n eter prea des blocate.
Așa apar. Nici nu cunosc alt țel
Și voi rămâne-n timpuri separate

Cu-același trup și cu același zel,
Oricât ar trece vremea peste toate,
Precum celeste corpuri sunt la fel.