Doamne! port ceas din cel scump am la mînă
curcubeul de lemn la picior
Am pe de rost de din mîine timpul la stînă
am un cîine ce latră cu ziua si noaptea în cor

Nu îl aude nimeni e încă în lanț curcubeul de lemn
Cîinele mușcă din lună și latră la frunză
Pe bolta dintre cer și infern cu dinții el botează un semn
De ieri prin lume iubito stă să umble tristețea lehuză

Ce vești și cui să-i fi dat
cît timpul e-n țarc e la muls
Curcubeul de lemn lepădat
a murit el neplîns din cel dus

Am avut un vis cu de steaua aceea a ta din tavan de acasă
Mi-era teamă că a fi dinspre noi a fi primul poate un semn
Se stingeau lumînări loc să troznească în șoaptă în casă
Umbra ta și a mea și al nostru nenăscut curcubeul de lemn