pasivul lumii zugrăvite cenușiu
rău iconar și trândav și bețiv
catapeteasmă pustiită de motiv
precum olarii râcâind în unghii

ascultă cu glas tare cum genunchii
sunt aer între noi care nu arde
din lumea sunetelor prea înalte
cum nimeni nu mai crede în cuvânt

tăcerea taie mușuroaie pe pământ
pinocchio e egalul tuturora
de s-ar putea să-nchiriez cu ora
ce bani frumoși ar face adevărul

altarul s-a împuținat e golul
planetelor în echilibru de flașnetă
pe dunga orizontului cochetă
surorile luminii nesătule avortează

în chivot fată-o iapă brează
cu stea în frunte coaptă violetă
moșită de-o metaforă secretă
pe care magii-au delirat-o în pustiu