Când spun "eu" cu vocea plină
Abisul mă privește consternat,
Memoriei vremii îi las o marcă în vitrină,
Nemurirea personală mă ridică, mă coboară neîncetat.
Fără "eu" ce-o să mai rămână,
Sensul fiind în cine l-a creat,
Esenței vieții îi caut reflecția din țărână,
Consumul de scenararii prin reflecție m-a eliberat.