agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-07-18 | [This text should be read in romana] |
ANOTIMP ALB
Te prelingi ca o umbra prin sufletul meu… Picaturi de ploaie – degetele tale lasa urme atat de adanci incat luceferii dor de singuratate. Te prelingi ca un geamat de dor si ochii tai cauta un nou rasarit. Aproape... Aproape ca te pierzi in mine dar mai ramane un timp sa treaca prin clepsidra iubirii noastre de infinit, iubirii noastre de inalt, iubirii noastre… de iubire. Ne mai raman doar rarele, putinele clipe in care sa ne regasim pe noi in noi... sa ne vindecam durerea din ochi si setea ce ne-a uscat sufletul. Te prelingi ca un cantec atat de parfumat ca ingerii se imbata de adancul din tine. Ne e teama sa respiram… Ne e teama sa ne atingem sa nu se alungam visul construit cu atata migala. Lasa-mi mainile aici sa risipeasca in mine muzica ochilor tai neasteptat de calzi. Cand vei pleca, nu-ti lua umbra cu tine ! Cutreiera-mi visele, bantuie-mi trupul cu buzele tale, respira-mi gandurile, fura-mi visele in care ne asteptam zborul in anotimpul acesta atat de alb ca se descompune pe trotuare in urme ale pasilor nostri. Si pentru ca ai trecut pe aici... si pentru ca mi-ai trecut prin sange... si pentru ca gura ta inseamna inceput si sfarsit,vei deveni o pecete pe un zid ce demult nu mai este... Vei ramane , poate, mai mult decat un vis de dragoste dintr-o noapte albastra. Si ...tocmai de aceea opreste-te la malul meu o clipa sa vezi cum imi picura roua pe pleoape, sa simti culoarea si gustul si mireasma gandurilor mele.... LELIA MOSSORA 4 febr 2004 CLIPE FURATE Istoria se repeta… Este adevarat. Fiecare traim clipe traite demult… si niciodata. Fiecare visam visele de altadata. Nuntile noastre au devenit atat de apropiate chiar daca a trecut atata timp de cand nu ne-am intalnit decat…in vis. Si totusi de ce nu putem fi dezlegati de tot ce a fost… ? De tot ce este ? Mai raman locurile demult umblate, mai raman parintii, mai raman copiii, mai ramanem noi, cei care trebuie sa ne multumim cu cateva clipe furate, cu cateva flori daruite, cu priviri ce dor aruncate de-a pururi inapoi. Mai intoarce-te aici inca o data sa oprim timpul la ora care ne-a ramas in suflet cand nu mai exista nimeni si nimic decat NOI DOI… cine stie cat de doi ? Intre noi mai exista cineva care ne opreste sa gresim si totusi care ne indreapta unul spre altul. Sa plecam ? Sa ne intoarcem ? Cine ar sti sa raspunda ? Ramane vesnic intrebarea care ne va ninge sufletul… Lelia Mossora 14 aprilie 2004 COPIE ETERNA Spre tine vin purtand soarele pe umarul drept. A ramas acolo de ieri, de cand tu ai aparut odata cu mirajul trezirii mele dintr-un somn crezut definitiv. Spre tine vin ca spre a doua mea nastere. Zambetul tau mi s-a intiparit pe fata. Ochii tai s-au adapostit sub fruntea mea. Gura ta a devenit jumatatea absenta pana acum a rodiei mele insetate. Palmele tale au uitat sa mai plece de pe fruntea mea. Unde ma cauti ? Sunt aici ducand cu mine rani de dor, tinand in mana fluturii albastri ai noptii in care ne atingem doar sufletele. Unde ma cauti ? Sunt aici umbland cu talpile goale pe linistea de manastire... asternuta intre noi. Sunt aici cernandu-mi privirea pe fruntea ta obosita de asteptare. Sunt aici sa inteleg de ce se ivesc zorii atat de tarziu. Sunt aici sa te invat adevaruri ascunse in seminte de mac. Nu ma mai cauta ! Am devenit copia eterna a fiintei tale. LELIA MOSSORA 5 febr 2004 DOR Clipele curg greu… Picura in suflet tacerea, durerea, timpul petrecut singur. Ploi de toamna sterg urmele pasilor tai … Frunzele iti acopera sufletul. Aleile pustii inca mai asteapta umbrele noastre tinandu-se de mana, cutremurandu-se de prea multa frumusete din noi, cei care am redescoperit intrebarile de la 17 ani. Raspunsul lor suntem NOI, EU si TU. Lelia Mossora 8 oct 2003 |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy