Gândul fuge desculț
printre resturi de scoici,
umbre de catarge ce-au străbătut furtuni,
pe faleze înalte de dau să rupă-n valuri,
pe amfore tatuate, spre tine...
Si strig : Aș vrea să afli, dar nu de la mine !

Gândul se rostogolește,
se sparge în mii de fărâme,
se împrăștie printre neșanse și uitări,
acum toată lumea știe.
Prea departe, prea mult,
prea greu, prea frică ...

Ai să afli
dar nu de la mine...