Imi cautam primaverile printre orizonturi de creta
aceeasi batrina imi spunea ca nu ma uit destul de departe
ca ochii mei sunt fara rost atit cit nu imi invat miinile sa spuna adevarul
ca rosturile sunt niste umbre ale cavalerilor mei de atit de departe
si ca nu e nici un drum intre aici si acolo
doar daca
doar daca ai sa iti faci miinile drum ai sa mai gasesti
ceea ce ochii nu pot sa vada
mintea nu poate sa viseze
ai sa intilnesti intr-o zi ingerul care spera pentru tine
ai sa iti scrii numele pe o poarta a nemiscarii si nu
si nu iti va mai fi niciodata frica
Priveste-ma in ochi
si spune-mi de ce , de ce iti este frica ?
Imi este frica de ce pot
la fel
cum imi este frica de ce nu pot
Si ei vor ride si ei vor vedea si ei vor spune
ca ne este frica
Imi cautam frica printre monezi de culori diferite
aceeasi batrina imi spunea ca nu caut destul de departe
ca nu am destule monezi in mina dreapta
ca poate nu o intind destul de departe
ca insasi frica e un fel de iubire ascunsa de lume
doar daca
doar daca ne suntem de ajuns o singura clipa
ochiul ar putea sa vada
mintea ar putea sa viseze
ai sa intilnesti o ora care spunea ca doar daca
eu vreau sa fiu ora primaverii
eu vreu sa fiu nebuna si sa imi arunc pastilele
si sa iti spun in toate limbile pamintului
te iubesc
dar aceea e o ora nebuna
Imi cautam cuvintele printre emotii banale
aceeasi batrina imi spunea ca e numai una
ca intimplatoare e numai nasterea noastra atit de aproape
ca intimplator e un atit de departe
ca nu mi s-au dat destule cuvinte incit sa pot
sa definesc toate lacrimile ploii
doar daca
doar daca mai intrebi frumos ti se va spune ca nu
doar daca ai sa te opresti
vom fi mult prea departe
vom fi mult prea batrini
ca sa ne mai spunem despre un alt curcubeu
Eu mai caut cuvinte printre emotii banale
Am un pumn plin de monezi
Iar primaverile ma intreaba : unde ?
Eu le spun cum
si de aceea
doar daca
a devenit un artificiu poetic