Ceremonial



Trec cai pe drumuri pustii,
pe fiecare creștet o coroană de raze,
în fiecare coroană zâmbeste un zeu,
pe umerii neloviți de moarte
un tânăr potrivește săgeata spre Lună.

Trec cai galopând prin orașe
purtându-și pe creștet mirii luminii,
în asfaltul fierbinte potcoave de aur
răsuflă-n ecouri de suflete tari.

E-atâta mister în ceremonialul puterii,
săgețile – n zbor fantomatic spre Lună
rănesc mândria de zeu, și
vulturi de-argint se reped

spre-nălțimi cu săgețile-n dinți
sângerând întuneric,
asfaltul se sparge - n țărână,
țărâna se sparge – n asfalt,

coroanele cad de pe creștet de cal
și zeii, și ei, în țărână
sămânță răsar sub copită;
înșirați soldățește se adapă caii

din jgheab de lemn de salcâm.

Fanfara topește vulturii-n cântec,
țărâna se-ntoarce-n asfalt
și cai cu coroane pe creștet
se-ndreaptă în trap spre Palat.

În fiecare coroană un zeu,
pe umerii lui un tânăr
își arcuiește săgeata spre Lună,
și vulturi cu aripi de argint

...

se rotesc în zenit.