eu mergeam pe o parte a tăcerii
tu pe cealaltă
ambii eram cu mâinile de noapte

te urmăream de după o lună plină
alintându-mi-se printre gene

te ghiceam în muzica apelor
îți dansau cascade pe degete
în spectre chemătoare
efervescente

alergam ca o disperată să le ating strălucirea
aveam buzele uscate pline de uimire

poate că nu e bine să știi
dar erai cel mai frumos dintre sensuri
și dintre aberații
și erai talismanul meu răsfățat

te purtau pe rând toate femeile din mine


10.08.04