regăsesc în fiecare zi
o senzație cunoscută
ca pe un prieten drag din copilărie
al cărui nume l-am uitat
mă trezesc obosit în țipătul verde al dimineții
cu sentimentul că rămîn dator
umilințelor gîfîite ale trupului

defilează tot mai rar prin pînza transparentă
a ochilor
asemenea elefanților la circ
amintirile despre noi înfipte ca niște cioburi
în nisipul memoriei

sub crusta subțire a plictiselii
prezentatoarea îmi vomită aceleași știri
uite încă o femeie fericită îmi spun
din glasul ei ca hîrtia făcută ghem
crește vag bănuiala subtilităților digestive

desenez cercuri olimpice din fumul țigării
în măsurarea indiferentă a ceasului
prin fereastra deschisă
zăresc
moartea luînd chipul unui morcov